Marți, 17 decembrie, la Palatul Republicii din Capitală a avut loc forumul de afaceri „Dialog Pro-Business”. Organizatorul acestuia a fost conducerea de vîrf a țării.
La întîlnirea dintre domeniul de afaceri și guvern a participat președintele Moldovei, Igor Dodon, președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, premierul Ion Chicu și majoritatea membrilor Guvernului.
Șeful statului a anunțat inițiativele sale de susținere a mediului de afaceri.
După cum au menționat observatorii, acesta este primul guvern din ultimul deceniu, care, pe lîngă faptul că declară un curs spre modernizarea țării, la fel ca toate cele anterioare, el este pregătit și să renunțe la administrarea din exterior reprezentat de FMI și alte instituții internaționale. Și, fără a lua în considerare partenerii externi, a prezentat propriul plan de dezvoltare a țării, care, desigur, merită respect.
Reprezentanții comunității de afaceri speră că această întîlnire nu este doar o altă acțiune de PR, ci o dorință sinceră de a construi un dialog direct, deschis și de a efectua adevărate îmbunătățiri sistemice în mediul de afaceri, de a deschide posibilități pentru implementarea unor proiecte demult uitate.
Cele mai multe aplauze din partea participanților la forum a primit și discursul final al președintele companiei DAAC-Hermes, Vasile Chirtoca. Site-ul Noi.md publică această prezentare.
Contăm pe forțele proprii
-Vreau să menţionez din start, că precedentele Guverne ale Moldovei au acordat foarte puţină atenţie dezvoltării businessului, văzînd în el, în special, o sursă de completare rapidă a bugetului. Ar fi greu să ne amintim careva decizii în sfera economiei, orientate pentru decenii. Decizii de acest fel, dacă nu ţinem cont de cota ”0„ pentru venitul reinvestit, pe care Guvernul liberal a anulat-o repede, nu au existat, iar politica promovată în domeniul economiei şi finanţelor în anii 90 a dus la distrugerea unei mari părţi a industriei.
Totuşi, o parte dintre întreprinderile industriale s-au păstrat, au apărut şi altele. Pe piaţa internă, poziţii sigure ocupă companiile locale din industria cărnii şi a lactatelor, produselor de cofetărie, panificaţiei, băuturilor fără alcool, vinului şi berii, de producere a covoarelor, a mobilei, a produselor cosmetice şi de parfumerie, a conservelor şi a uleiului. La noi se produc pompe, dispozitive cu acționare hidraulică, tehnică agricolă, aparataj, ambalaje, materiale de construcţie etc. Se dezvoltă agricultura şi turismul. În ţară avem acumulată o experienţă în administrarea proiectelor de afaceri, avem ingineri calificaţi, bancheri şi specialişti în finanţe. Dar este foarte puţin pentru o concurenţă eficientă cu businessul străin, pentru asigurarea cu locuri de muncă şi oprirea migraţiei masive a populaţiei.
Care este problema principală? Voi răspunde imediat: ”Lipsa mijloacelor pentru finanțarea dezvoltării”. Familiile şi businessul moldovenesc nu-s finanţate suficient, sistemul bancar moldovenesc nu are resurse pentru a finanţa proiecte mari. Resursele în lei sînt scumpe şi scurte, cele în monedă străină, luate din băncile locale, nu pot fi cheltuite în interiorul ţării, şi de aceea ele pot doar susţine importurile (iar în sistemul actual pur şi simplu stimulează importurile). Avem cea mai săracă ţară din Europa, în care familiile şi companiile nu dispun de capitaluri istorice, lipseşte piaţa valorilor mobiliare şi investitorii instituţionali, iar unica sursă de finanţare este sistemul bancar, care e mic, scump şi incapabil să crediteze o dezvoltare serioasă. Pe acest fondal se difuzează mituri despre aceea că oamenii de afaceri moldoveni nu au proiecte mari pentru ”surplusul de lichidităţi” de care dispun băncile comerciale şi despre aceea că pe noi ne vor salva doar investiţiile străine. Însă numai în compania DAAC Hermes au fost elaborate şi îşi aşteaptă ceasul 5 proiecte care costă între 400,0 mln. şi 1,5 mlrd. lei. Aceste proiecte pot fi asigurate cu gajuri şi un management de calitate. Fragmente din aceste proiecte au fost demonstrate colegilor din secţia pe care o moderez. Şi mulţi dintre oamenii de afaceri moldoveni, pe care îi cunosc, au astfel de proiecte importante…
Poate, totuşi, speranţa e la investitorii străini? Nu cred. Noi de 25 de ani, de la privatizare încoace, ne punem speranţele în ei. Şi ce avem? Cîteva companii globale care au ocupat nişele monopoliste şi atît! Companiile străine care activează în zonele economice libere, cu materie primă în comision, nu prea pot fi numiţi investitori.
Nu vor veni la noi străinii, noi nu prezentăm pentru ei interes din multe motive, despre care nu avem timp să vorbim acum. De aceea la etapa dată trebuie să contăm pe propriile forţe. Este important să înţelegem aceasta şi să nu ne mai înşelăm în continuare.
Cum putem rupe cercul vicios?
Care-s parametrii de creditare în lei, pe care îi putem numi finanţare a dezvoltării? Voi răspunde reieșind din propria experienţă, din calcule elementare, din nivelul salariilor în ţară, precum şi din convorbirile cu acei angajaţi ai companiei noastre, care au salarii între 15 şi 20 mii lei.
Ei bine, pentru business aceşti parametri ar fi următorii (repet, este vorba despre creditarea în monedă națională): termenul de creditare 7-10 ani, vacanţa de 3 ani, rata cu toate comisioanele – pînă la 4% anual. Ipoteca pentru familii: 25-30 ani, vacanţa de 3-5 ani, rata 3-4%. Ţin să atrag atenția tuturor la următoarele: banii care costă 5-6% reprezintă creditele stagnării, 7 procente şi mai bine – creditele degradării. Dacă vrem să operăm cu lucruri reale în reformarea sistemului bancar, care demult este necesară, trebuie să reieşim din aceste cifre.
Apreciez înalt profesionalismul conducătorilor sistemului bancar moldovenesc, inclusiv al preşedinţilor băncilor comerciale, dar am impresia că colegii-bancheri nu înţeleg definitiv importanţa sporirii calităţii resurselor creditare pînă la nivelul ”finanţarea dezvoltării”. Colegii-bancheri manifestă atenție în discutarea chestiunilor reformării sistemului, care este unicul ce oferă resurse financiare businessului şi familiilor (cu excepţia organizaţiilor de microfinanţare). Mai mult, adesea poţi auzi de la colegii-bancheri că resursele de creditare vor deveni mai calitative atunci cînd parametrii economici vor fi mai buni, businessul şi familiile, precum şi economia în ansamblu vor fi mai mari şi mai dezvoltate. Dar nu punem noi oare, cu o astfel de abordare, căruţa înaintea calului? Pe de o parte, toţi înţeleg că în ţară sistemul bancar este unica sursă de finanţare a businessului şi a familiilor, dar deocamdată nu este în stare să ofere ”creditare dezvoltării”, pe de altă parte, bancherii spun businessului şi familiilor: ”după ce economia (adică, businessul şi familiile) vor fi mai dezvoltate, şi creditele vor fi mai ieftine şi mai lungi”. Cercul s-a închis!
Saturarea economiei cu bani este caracterizată prin coeficientul monetizării, adică raportul dintre volumul masei băneşti şi PIB. În ţările Europei de Est acest coeficient este în medie de 0,5-0,9, în ţările dezvoltate – între 1 şi 2,3 (spre exemplu, în Japonia). Este interesant, că în majoritatea ţărilor cu un nivel înalt de monetizare a economiei, inflaţia este stabil mică. Conform totalurilor anului 2018, în Japonia ea a fost de 0,3%. Putem trage concluzia că de nivelul monetizării depinde direct dezvoltarea economică a ţării, şi cu o politică corectă (înlocuirea importurilor, protejarea producătorului autohton, dezvoltarea turismului etc.) volumul mare al masei monetare în ţară nu este un motiv de inflaţie.
Nivelul de monetizare a economiei moldoveneşti este de doar 30%, unul dintre cele mai mici din lume. Despre ce dezvoltare putem vorbi? Cu rezerve valutare ce depăşesc de 2,5 ori normativul importurilor pentru 3 luni şi de 6 ori volumul monedei străine, de care Banca Naţională a avut nevoie pentru a stabiliza sistemul financiar în perioada celei mai mari crize din 2009, cu o echipă super-profesionistă de bancheri, noi putem ridica nivelul monetizării, în paralel – putem reduce ratele în economie, pentru ca în 2-3 ani să obţinem situaţia, în care va deveni posibilă ”finanţarea dezvoltării” de către bănci. Alte variante nu există şi degrabă nu vor exista. Nu cred că printre cei prezenţi în această sală sînt aşa oameni, însă cei care-s departe de economia reală nici nu-şi pot închipui ce repede am putea noi înainta, dacă vom crea condiţii pentru ”finanţarea dezvoltării” cu parametrii numiţi mai sus. Sînt sigur că mult stimatul Preşedinte al ţării, Preşedinta Parlamentului şi Prim-ministrul, care au o bogată experienţă de administrare a economiei naţionale, înţeleg perfect acest lucru.
Țara nu poate aștepta
Noi credem că a venit timpul să modificăm legile privind Banca Naţională şi instituţiile financiare în aşa fel, încît banca centrală a ţării să se preocupe nu numai de ”stabilitatea preţurilor”, pe care nu le poate influenţa deloc, dat fiind că 80% din inflaţia de la noi este importată sau are caracter sezonier, dar să administreze cu adevărat sistemul bancar în aşa fel, încît acesta în cel mai scurt timp să devină mai mare, mai ieftin şi capabil să finanţeze nu doar operaţii comerciale scurte, ci şi dezvoltarea reală a businessului şi a familiilor. Noi înţelegem perfect importanţa stabilităţii sistemului bancar, necesitatea existenţei rezervelor în aur şi monedă străină, importanţa lor pentru stat. Este la fel de clar, că nu-s de dorit mişcările bruşte, precum şi necesitatea reformării lente a sistemului financiar al statului în scopul adaptării lui la necesităţile persoanelor fizice şi juridice din ţară. Desigur, nu putem neglija nici angajamentele internaţionale asumate.
O ţară care pierde fulgerător populaţia, nu poate aştepta pînă ce bancherii vor reforma ei înşişi sistemul financiar. Este evident că, împreună cu bancherii aici trebuie să se implice Guvernul, mediul de afaceri şi societatea civilă – consumatorii serviciilor sistemului bancar, care dintr-o parte văd mai bine multe probleme şi neajunsuri. Clientul întotdeauna are dreptate – este principiul de bază al oricărei economii şi dacă nu vom urma acest principiu, putem suporta pierderi mari, cu riscul dispariţiei totale a statului de pe harta Europei.
